Luna iulie (și august) este rezervată călătoriilor. De altfel, materialul pe care îl citiți este scris în timpul unei călătorii. Unele mai lungi, altele mai scurte. După nevoile și posibilitățile fiecăruia. Dar, una dintre cele mai interesante călătorii care au avut loc în iulie și care nu este la îndemâna oricui (momentan) este cea a lui Neil A. Armstrong, Michael Collins, Edwin E. Aldrin, Jr. care au pus piciorul pe Lună.
Sunt, așa cum propabil ați realizat deja, unul dintre cei care cred că aselenizarea a avut loc și că, printre altele, Pământul nu este rotund, ci de dragul preciziei, aproape sferic. Deja a trecut jumătate de secol de când omenirea a auzit celebrele cuvinte: Un pas mic pentru mine, un pas uriaș pentru omenire și de atunci, tot facem pași în diferite direcții.
Pe lângă faptul că a rămas în istorie, evenimentul ne ajută, dacă dorim, evident, să mai știm că cu cât știm mai mult, realizăm că știm atât de puțin despre lumea în care ne ducem viața de zi cu zi. Cu alte cuvinte, suntem în fața unui paradox. Cu cât crește volumul de cunoștințe, cu atât crește și numărul de mistere.
Unul dintre momentele memorabile a fost și pauza cerută de Buzz Aldrin înainte de a deschide modulul lunar și de a păși pe Lună unde a spus cuvintele care au făcut înconjurul lumii. În acest răstimp, el a rostit alte cuvinte cel puțin la fel de importante: „Isus a zis: Eu sunt viţa, iar voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în Mine şi în care rămân Eu aduce mult rod, pentru că despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.”
După ce a spus aceste cuvinte a celebrat, într-un moment de maximă solemnitate, Cina Domnului în spațiul cosmic.
Pâinea și vinul folosit de Aldrin pentru celebrarea Cinei Domnului.