Dumnezeu incognito și suveranitatea dincolo de aparențe. Cartea ESTERA – o imagine de ansamblu

Există cărți în canonul biblic care te încurajează, altele care te mustră, dar și câteva care te surprind prin prezența lor acolo. Cartea Estera este un candidat serios la această ultimă categorie și se citește la sărbătoarea Purim de peste 2000 de ani, dar ea rămâne o prezență ușor tulburătoare în canon.

Dacă te apropii de acest text așteptând o epopee clasică a sfințeniei, vei fi luat prin surprindere. Deși este o carte despre evrei, ea nu conține numele lui Dumnezeu, nu apare nicio rugăciune aici și nicio preocupare față de legea mozaică. De exemplu, spre deosebire de Daniel, cartea Estera nu arată nicio preocupare față de legile alimentare specifice. Mai mult, eroina este învățată să își ascundă identitatea și să participe la un concurs de frumusețe. Premiul: devine una dintre multele femei din haremul regelui.

Mardoheu însuși este un om abil care transformă dezastrul în victorie. Să nu uităm însă că el este cel care îi interzice Esterei să își dezvăluie identitatea, chiar dacă asta ar putea însemna încălcarea legii lui Moise. De ce face acest lucru? Poate ca mai târziu să îi amintească faptul că dacă va tăcea, nici ea nu va scăpa? Nu știm exact motivația, doar citim textul. Apoi, el refuză să îl onoreze pe Haman, fără să știm de ce, (putem doar intui în capitolul 2) iar lucrul acesta degenerează într-un conflict politic ce pune în pericol întreaga populație de evrei care erau în imperiu. Când situația se înrăutățește, îi spune Esterei franc faptul că dacă nu acționează, nici ea nu va scăpa.

Bătălia pentru text și istoria unui exil asumat

Având în vedere cele enumerate mai sus și alte aspecte, în primele cinci secole nu prea s-au scris multe despre această carte. Mari teologi au privit-o cu reticență: Jean Calvin nu a scris și nu a predicat din această carte, iar Martin Luther și-a manifestat dezaprobarea în felul specific. De cealaltă parte, unii rabini au acordat cărții un respect deosebit.

Nemulțumiți de această tăcere divină, traducătorii greci ai Septuagintei au simțit nevoia să „corecteze” textul în antichitate, adăugând peste o sută de versete care nu se regăsesc în originalul ebraic – incluzând vise profetice și rugăciuni disperate – pentru a face cartea mai acceptabilă religios. Noi, însă, credincioși inspirației Scripturii în forma ei originală, ne apropiem de text cu reverență și ne străduim să înțelegem mesajul transmis de Dumnezeu exact prin această tăcere intenționată.

Pentru a înțelege tensiunea, trebuie să privim cadrul istoric. Ne aflăm cam la 50 de ani de la decretul lui Cir de reîntoarcere a evreilor în țara lor. În 539 Cir dă un decret ca evreii să se reîntoarcă la Ierusalim și să rezidească Templul. Ba le oferă și resurse financiare pentru asta. Trebuie să mai spunem că decretul era general și se adresa și altor popoare. Într-un cuvânt, viza și repararea altor temple păgâne din Uruk, Ur și Babilon. Nu a făcut-o neapărat din motive de altruism, ci din pragmatism, ca să își întărească fidelitatea supușilor. În orice caz, primește în Isaia 44:24 – 45:2 titlul de „Robul Meu”, unic pentru un rege păgân.

În ciuda acestui decret, mulți evrei rămân în Babilon timp de sute de ani. Istoria are loc în Susa, Iranul de astăzi, la curtea regelui persan Ahașveroș, cunoscut și ca Xerxe I, monarh despre care știm și de la istoricul Herodot. El a încercat să invadeze Grecia dar a eșuat. Cercetările istorice moderne confirmă că uriașul banchet de 180 de zile din deschiderea cărții coincide exact cu perioada în care Xerxe își planifica detaliat această campanie militară dezastruoasă.

Demitizarea voii lui Dumnezeu și „Peripeția”

Tema cărții este prezența providenței lui Dumnezeu în ciuda aparentei Sale absențe. Chiar și în cel mai păgân și îndepărtat colț al lumii, Dumnezeu orchestrează lucrurile în beneficiul poporului Său. El este persoana nevăzută din spatele istoriei.

Lecția cărții Estera este că planul divin se desfășoară silențios, inexorabil, prin decizii obișnuite și evenimente aparent banale. Adesea, evenimentele vieții sunt ambigue și nu le putem evalua evoluția și înlănțuirea decât mult mai târziu. Estera este o eroină tocmai pentru că a trebuit să ia o decizie critică asumându-și riscul suprem, fără a avea vreo revelație profetică, vreo promisiune directă din Scriptură sau vreo garanție a succesului. Seria de „coincidențe” care marchează istoria ei demonstrează că, deși acțiunea umană este esențială, triumful final depinde exclusiv de caracterul și suveranitatea lui Dumnezeu.

Din perspectivă literară și teologică, autorul ilustrează magistral „peripeția” — răsturnarea bruscă a unei situații. În Estera, decretul morții este transformat în viață. Pentru iudei, a asigurat continuitatea națiunii din care avea să se nască Mesia. Cartea este vitală pentru noi, creștinii moderni, deoarece și noi trăim într-un „exil” istoric, într-o lume secularizată, ambiguă moral, fără regi pământești și fără miracole frecvente. Marele paradox al cărții Estera este concluzia perfectă pentru viața credinciosului: Dumnezeu este prezent în mod omnipotent exact acolo unde pare a fi absent.

(va urma)

____

Ilustrația folosită este tabloul lui Rembrandt – Haman în fața Esterei care poate fi văzut la Muzeul Național de Artă al României