Când teologia și istoria se intersectează pe rafturile librăriilor românești, puține volume reușesc să evite capcana polemicii confesionale ieftine. Răsăritul și Apusul. O istorie a scindării creștinătății a regretatului savant oxonian Henry Chadwick (apărută la noi în 2016) este una dintre aceste rare excepții.
La aproape un deceniu de când a fost lansată pe piața editorială românească, lucrarea își păstrează statutul de lectură obligatorie pentru oricine dorește să înțeleagă Marea Schismă nu ca pe un accident de parcurs din 1054, ci ca pe o fractură tectonică lentă, complexă și, tragic, inevitabilă.
Valoarea incontestabilă a cărții lui Chadwick constă în refuzul simplificării. Pentru publicul obișnuit cu o narațiune unilaterală a istoriei ecleziastice, autorul britanic oferă o sinteză de o claritate chirurgicală. El nu caută „vinovați” de serviciu – fie ei papi orgolioși sau patriarhi bizantini intransingenți – ci expune anatomia a două lumi care, treptat, au uitat cum să vorbească aceeași limbă.
De la subtilitățile lingvistice ale controversei Filioque (unde greaca și latina păreau incapabile să traducă aceeași nuanță a misterului trinitar), până la ciocnirile culturale dintre pragmatismul administrativ al Romei și misticismul speculativ al Constantinopolului, Chadwick demonstrează că schisma a fost, înainte de toate, o înstrăinare psihologică și politică. Stilul său, deși profund academic, rămâne neașteptat de accesibil, o trăsătură rară în istoriografia teologică de calibru.
Un deceniu de prezență și o scăpare editorială
Faptul că acest volum a rezistat pe piață timp de 10 ani demonstrează nevoia publicului pentru o astfel de lucrare de referință. Traducerea reușește, în mare parte, să capteze subtilitățile terminologice ale originalului.
Totuși, orice reevaluare a unei cărți trebuie să fie onestă și cu privire la execuția tipografică. Este dezamăgitor să constați că o lucrare de o asemenea anvergură este marcată de o neglijență de tehnoredactare pur și simplu nepermisă pentru pretențiile textului. Cititorul se va lovi, destul de sporadic dar suficient de des încât să îi rupă ritmul lecturii, de despărțiri manuale ale cuvintelor apărute chiar în mijlocul rândului.
Această „moștenire” a unui proces de paginare defectuos (probabil un copy-paste dintr-un format anterior de document, necorectat la așezarea finală în pagină) reprezintă o pată inestetică pe o pânză altfel excelentă. Într-o carte care disecă tocmai importanța detaliului și a formei în comunicare, aceste cratime rătăcite în inima propozițiilor capătă o ironie amară.
Concluzie
Răsăritul și Apusul rămâne, la un deceniu de la publicarea în limba română, o lucrare fundamentală. Este un efort de igienă intelectuală pentru orice creștin – răsăritean sau apusean – care dorește să înțeleagă de ce, de aproape un mileniu, respirăm cu un singur plămân. Conținutul scris de Sir Henry Chadwick primește nota maximă. Rămâne doar speranța că, la o viitoare reeditare (atât de necesară), editura va acorda textului respectul tipografic pe care statura autorului îl impune, curățând rândurile de balastul tehnic care îi știrbește din eleganță.
Descoperă mai multe la Blocnotes.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.