M-am născut într-o familie de credincioși baptiști practicanți undeva prin deceniul al șaptelea al secolului trecut când comuniștii făceau legea în această parte de Europa. Este de la sine înțeles că sărbători precum Crăciunul sau Paștele nu se celebrau, iar uneori părinții erai nevoiți sa meargă la muncă.
Îmi amintesc și acum cum de un Crăciun mama a mers la muncă și ne-a lăsat cele trebuincioase pentru a merge la Biserică la serviciul de Crăciun. Îmi amintesc de asemenea de duminicile în care mergeam cu unul dintre părinți la biserică pentru ca celălalt trebuia sa muncească la construirea socialismului.
Chiar și sărbătorile erau schimbate. De pildă bradul de Crăciun se numea pomul de iarnă, Mos Crăciun nu exista, nu ca acum ar exista, dar de dragul argumentului să spunem că era numit Moș Gerilă și venea totdeauna pe 31 decembrie, nu pe 25 ca acum, în capitalism. Crăciunul, cum am spus mai sus, nu se celebra, dar aveam Revelionul, Sărbătoarea surogat menită sa umbrească bucuria Întrupării.
Mult s-au străduit oamenii politici ai vremii să arunce în negura vremii sărbătoarea și nu au reușit. Azi, ne confruntăm cu o situație diametral opusa, dar cu rezultate nesperate dacă ar fi sa analizam prin prisma seculara sărbătoarea Crăciunului. Oamenii nu mai sunt forțați sa muncească pe 25 decembrie, dar mesajul întrupării este din ce în ce mai difuz, mai estompat pe zi ce trece de larma numită pe nedrept „Sărbătorile de iarnă”.
Crăciunul este Sarbătoarea în care Dumnezeu se apropie de om întrucât omul nu a fost în stare sa se apropie de Dumnezeu. Crăciunul este Sarbătoarea în care nu excesul a fost primordial ci smerenia, cumpătarea sau chiar umilința. Crăciunul este Sarbătoarea în care omului i se spune ca are nevoie de har, iar Dumnezeu întrupat pentru asta a venit, să ofere har.
Nu va doresc lumină, prosperitate, belșug sau altele asemenea dar va doresc SĂRBĂTORI CU HAR și astfel vor fi garantat fericite!