Într-o analiză din 2003 care utilizează date din 99 de regiuni cu privire la corelația dintre creșterea economică și religiozitate, Rachel M McCleary și Robert J. Barro, ambii profesori de economie la Harvard, ajung la o concluzie interesantă, zic eu. Studiul autorilor amintiți la început este publicat în română la Humanitas, sub titlul „Avuția religiilor”.
În cuvintele lor, „per total, religia influențează performanța economică prin credință, mai degrabă decât prin apartenență.” Adică, ceea ce crezi influențează mai mult performanța decât grupul căruia îi aparții.
Sumarizez analiza lor care spune că o credință în existența iadului duce la o performanță economică mai bună decât o credință în existența raiului. Din nou, cuvintele autorilor „dacă încercăm să comparăm cele două credințe [în rai sau în iad], rezultatele sugerează că credința în iad contează mai mult. Amenințarea iadului pare să funcționeze mai bine decât recompensa raiului.”
În esență, ceea ce spun autorii este că efectele teologice directe s-au reflectat prin etica muncii, chibzuință și generozitate (vezi și teza lui Max Weber, „Etica protestantă și spiritul capitalist” în română tot la Humanitas).
Ceea ce mă intrigă însă este faptul că actualmente, țările cu cel mai bun parcurs economic nu sunt neapărat cele mai atașate de credința în existența iadului.