Trăim într-o epocă în care cuvântul „criză” a devenit refren. Criză energetică, criză politică, criză militară, pentru a exemplifica doar câteva tipuri de evenimente descrise drept criză. . Ne trezim dimineața cu senzația că istoria își face de cap, într-o veselie apocaliptică, iar noi suntem figurația îngrijorată. Și totuși, dacă ai răbdarea să nu te lași confiscat de titlurile zilei, descoperi că lumea are încă resurse de candoare.
Dar ochii spirituali pot vedea frumusețea acolo unde noi, modernii grăbiți, vedem doar „nimicuri”. Un copil care mănâncă liniștit un covrig, o pisică tolănită în soare, un tramvai care ajunge exact când trebuie: sunt, de fapt, mici exerciții de contemplație.
Socrate, în Banchetul, ironiza pompă festivă a marilor banchete și elogia bucuria simplă de a sta de vorbă. Iar Seneca, în Despre viața fericită, amintea că fericirea nu are nevoie de palate și statui, ci de „o minte liniștită și o inimă împăcată”. Ceea ce ne scapă nouă celor hărțuiți de breaking news și de notificări, este tocmai faptul că acest tip de liniște se poate cultiva în mod deliberat, prin gesturi minuscule.
În Evanghelie, Hristos îi invită pe ucenici să privească „crinii de pe câmp”, care „nu se ostenesc și nu torc, și totuși nici Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei”. E poate cea mai elegantă pledoarie pentru luxul fragil al lucrurilor modeste. Îți trebuie doar un pic de atenție și, eventual, un dram de smerenie.
Să recunoști frumusețea într-un răsărit banal sau într-o glumă primită la timp e o formă de rezistență spirituală. E o politețe față de lume și, de ce nu, față de Dumnezeu: Îi spui, fără cuvinte, „am observat, mulțumesc”.
În fond, optimismul autentic nu e un zâmbet forțat, nici o strategie de marketing personal. E o formă de curaj cultural și lăuntric: să te bucuri de lucrurile care nu se vând și nu se măsoară, dar care fac viața suportabilă și, uneori, miraculoasă.
Descoperă mai multe la Blocnotes.ro
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.