O problema de etica

⏱️ Timp de citire: ~1 minut

Daca pentru o cauza nobila unii ar incalca, iar altii nu o lege, ce putem spune despre situatia in care in joc este pielea noastra?

In privinta semenului suntem dispusi sa filosofam, sa taiem firul in patru si apoi sa punem verdictul. Dar, atunci cand cauza nobila reprezinta viata noastra ce facem? Cum reactionam?

sa nu imi ziceci ca sunteti pasivi! Tindem in astfel de momente sa devenim pa(r)sivi 😉

Gresesc!?!


Descoperă mai multe la Blocnotes.ro

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

12 comentarii la „O problema de etica”

  1. precis…trimite adresa pe e-mail perja@sbcglobal.net. Va trebui sa
    merg cu roaba la cumparaturi…dar sint bucuroasa sa o fac. Multumesc pentru…commercial…a fost foarte eficient!!!
    Thanks again…

    Ok. In ce ma priveste…ar trebui sa mint sa spun ca e o cauza nobila sa-mi apar piele…Daca as face demersuri sa mi-o apar as face-o din pur egoism, frica, rusine…sau toate cele de mai sus la un loc. Vreau sa cred ca as avea puterea sa ma ridic deasupra unui astfel de sentiment egoist…si imi place sa cred ca as face-o…sau as incerca…dar inca n-am fost pusa pe rug si n-am fost aruncata la lei…si poate Dumnezeu nu m-a trimis acolo ca stia ca n-o face spre Slava Sa…ci ca se face de rusine cu mine.
    Cred ca ne comparam cu Iov prea des…Visez citeodata la cei trei in cuptor…si pe urma ma trezesc…in nimicnicia si egoismul meu…si cind sint sincera ca acum, chiar si atunci pot devenii mindra de modestia mea…
    Daca n-ar fi Domnul…
    Ce sa spun…etica este un cuvint prea mare pentru mine…

  2. Multumesc Rodica,
    am glumit in privinta dulciurilor. Nu sunt mare amator. Ma bucur de fiecare data cand pot sprijini o actiune ce incurajeaza creativitatea. Si din ce am citit pe blogul tau, cam asa am dedus ca se intampla.

    Cam asa cred si eu in privinta problemei etice. Pana cand nu trecem noi prin experiente de acest gen, nu facem decat sa fabulam, sa batem apa in piua. Suntem precum prietenii lui Iov, nicidecum ca el.

  3. Cum a reactionat Petru la judecata lui Isus, paradoxal este ca el a murit ca martir multi ani mai tarziu. Nu a fost in stare de sacrificiu atata timp cat Isus a fost cu el, insa viata dusa in absenta prezentei fizice a lui Isus, dar in prezenta Duhului Sfant, l-a pregatit pentru sacrificiu?…sunt cateva ganduri….

  4. Si apoi cred ca noi nu avem taria fizica de la noi insine…dar la momentul potrivit, probabil ca asa cum ti se dau cuvinte sa raspunzi dusmanului…tot asa probabil ni se dau si puteri…poate nu ni se dau inainnte nici cuvinte nici curaj ca sa facem altceva cu ele…ni se dau ad hoc daca sintem in Duh cum zicea fratele mai sus…doar un gind?…

  5. Cand eram copil, pe vremea comunistilor ma framantam si eu cu intrebarea:”Daca as fi pus sa aleg intre Hristos+moarte si lepadarea de El + viata, ce as alege?”… dar a trecut vremea si nu mi-am mai pus aceasta intrebare. Poate ca am inceput sa cred ca stau bine pe picioarele mele… si ar trebui sa iau seama sa nu cad.

    Oricare ar fi raspunsul la intrebarea ta, eu am descoperit in aceasta saptamana bucuria alegerii… sau bucuria de a putea alege. Si eu ca si C.S. Lewis am fost frustrat multa vreme ca nimeni nu m-a intrebat daca vreau sa exist si nici nu am putut alege cand si unde sa iau fiinta in lumea aceasta… deci ma bucur ca acum pot sa fac alegeri, pot sa aleg ce sa fac cu viata ce am primit-o si sper ca odata acolo sa fie mandru de viata Lui in mine.

    Deci… va doresc ca in locurile ceresti, sa faceti alegeri bune intru Hristos.

  6. Si nici nu poti sa spui ca nu vrei sa alegi…la urma urmelor…viata ne face sa alegem…nu poti fii neutru….ori esti in dreapta crucii…ori in stinga…
    Rodica

  7. Si nici nu poti sa spui ca nu vrei sa alegi…la urma urmelor…viata ne face sa alegem…nu poti fii neutru….ori esti in dreapta crucii…ori in stinga…
    Rodica

Lasă un răspuns