Primesc, fără să fiu abonat, de la diverși amici bine intenționați, editoriale. La fel ca voi, de altfel. Unele sunt scrise de persoane pe care nu le cunosc, altele de persoane dragi, dar cele mai multe sunt scrise de influencerii evanghelici contemporani. Unele au substanță, altele sunt adevărate colecții de platitudini.
Dar nu acesta este cel mai mare pericol, ci faptul că induc flagrant în eroare cititorii datorită faptului că autorii nu fac niciun efort de a face o minimă muncă de cercetare. Citim bunăoară aici că
după spusele psihologilor, noi vorbim zilnic cca 20.000 de cuvinte. Puse împreună sunt cam… 200 de cărți de 200 de pagini! Vrem sau nu, scriem în fiecare zi 200 de volume cu aprecieri sau minciuni, vorbe înțelepte sau de doi lei, vorbe goale ori cu greutate, înjurături sau urări…
Orice persoană familiarizată cu o bibliotecă știe că 20 000 de cuvinte nu fac nici măcar o jumătate de carte de 200 de pagini, darămite 200 de volume cum încearcă autorul să ne convingă. Dar poate că nici acesta nu este cel mai mare pericol, ci depresia care îi pândește pe prolificii influenceri. Altfel decât interpretate într-o notă depresivă nu-mi explic titluri precum Murim câte puțin sau De ce ne mor tinerii.
Azi am mai primit un alt editorial în care de astă dată se vede că depresia se extinde și asupra familiei și care m-a determinat să abordez o temă de acest gen.
Mă bucur că în biblia pe care o citesc astfel de teme sunt puse în umbră de cuvinte precum:
- Cel ce crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, aşa cum zice Scriptura!
- În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.
- Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
- Şi promisiunea pe care El ne-a făcut-o este aceasta: viaţa veşnică.