Risen. Perspective personale

risenDupă ce vezi Noah și Exodus, așteptările cu privire la filmele de la Hollywood cu tematică religioasă se schimbă serios. Este evident că nu poți inova prea mult pe o temă arhicunoscută precum Învierea. În Risen (straniu tradus în română drept Misterul Înălțării) este redată perspectiva asupra crucificării, asupra învierii și asupra înălțării lui Isus Hristos prin ochii tribunului Clavius care pornește forțat de Pilat din Pont să dezlege misterul dispariției trupului lui Isus Hristos. Într-un final predictibil acesta ajunge să afirme că viața lui se schimbă. 

Punctele forte ale filmului sunt scenele în care se încearcă reconstituirea vizuală sau verbală a scenelor crucificării în primul secol, faptul că filmul urmează relatările evangheliilor într-o măsură semnificativă dacă ar fi să comparăm celelalte două producții cinematografice enumerate anterior și faptul că încearcă redarea Învierii într-un limbaj care poate fi înțeles atât de omul religios cât și de cel care nu frecventează biserica. De orice confesiune ar fie ea.

Dar, ca orice producție cinematografică realizată la Hollywood sau aiurea pentru mase, punctele forte sunt într-o continuă competiție cu puncte slabe. De pildă,  Isus este, în opinia mea, un romantic inofensiv care îl invită la o ședință de terapie pe tribunul Clavius și care, prin întrebările corect adresate, îl duce pe acesta pe drumul cel bun. Imaginea aceasta nu este neapărat cea pe care mi-am format-o cu privire la Isus din lectura Evangheliilor. Un alt element critic este înălțarea la cer care se aseamănă foarte bine cu o lansare pe orbită. Am putea aminti la punctele discutabile și despre portretizarea Mariei Magdalena ca fiind prostituată, lucru nespecificat în relatarea evangheliștilor și, de asemenea, apariția unei bucăți de pânză imprimată cu chipul lui Isus, obiect identificat actualmente ca fiind Giulgiul din Torino. Obiect care încă stârnește vii controverse privind veridicitatea lui.

Este evident că filmul este o operă care conține și elemente fictive care nu trebuie luate ad litteram în materie de credință. De altfel, orice om care are cunoștințe spirituale știe să facă distincție între film și credința sa. Filmul este util ca bază de plecare pentru discuții referitoare la istoricitatea învierii și ca inspirație sau, mai degrabă motivație, de a citi relatările din Evanghelii.

 

Lasă un răspuns