Am privit la Inception, la efecte și la poveste. Ideea de bază, deși pare simplă, nu e. 
Un om, de fapt mai mulți, visează că visează că visează că visează. Cam atât pot explica eu.
Pe vremuri, credeam că o carte, o teorie, un film este cu atât mai bun cu cât lasă în urmă mai multe dileme decât aveai la începutul întâlnirii cu respectiva carte, teorie sau film. Azi, cred contrariul. Da, știu, pot fi acuzat că am o minte leneșă. Posibil. Dar ceea ce a făcut Cristopher Nolan, ajutat de Leonardo Di Caprio m-a lăsat total în ceață. Bănuiesc că se vor găsi oameni care vor spune că au înțeles filmul și intriga din spatele lui. E dreptul lor să spună asta.
Iată cum a redat cineva cu un simț artistic planurile în care se desfășoară acțiunea:
Pe mine m-a ajutat să mai descâlcesc puțin din acțiune. Imaginea este preluată de AICI.
După ce am văzut filmul am rămas cu o întrebare: Ce rol avea totemul?
O ideea m-a marcat din film: Sa-ti creezi un „paradis” chiar in doi, fara Dumnezeu, e dezolant. Leonardo si nevasta-sa au trait ca demiurgi, ca „dumnezei” fara Dumnezeu, si si-au dat seama ca se plictisesc.
Cata realitate. m-am ingrozit.
Intregul film e dezolant. Ceva m-a facut sa fiu circumspect cand l-am privit. Nu pot insa spune ce anume m-a determinat sa am o atitudine defensiva.