Despre curiozitate

Sunt un curios incurabil. Nu sunt de acord că oamenii curioși se sting repede. Te stingi atunci când este dat de la Dumnezeu. Dar să nu divagăm prea mult. Cât de curios poți fi fără a călca, precum străbuna Eva, în străchini. De unde devine curiozitatea păcat. Sau, ca sa înțeleagă toată lumea, iar eu să folosesc un limbaj politically correct , când devine curizitatea un lucru inadmisibil pentru societatea contemporană?

1. Atunci când ea încalcă dreptul unei persoane de a avea propria intimitate. De paparazzi e vorba. Dar și de dorința noastră după senzațional. Se bate monedă pe dreptul fiecăruia de a spune și de a face ce dorește atâta timp cât nu il lezează pe cel de lângă el.

2. Atunci când dorința de a ști este mai mare decât dorința de a fi corect. Sau de a e comporta bine. Atunci când Dumnezeu iți interzice un lucru, iar tu, curiosul, treci dincolo de interdicție.

3. Atunci când, deși admiți că greșești, continui să explorezi lucrurile incriminate.

Și mai sunt și alte situații în care curizitatea este dăunătoare. Ca să nu zic păcătoasă de-a binelea.

Distribuie

2 comentarii la „Despre curiozitate”

Lasă un răspuns