Când taxatoarea (crede că) îți face un favor

E 8 dimineața. Ba nu, e 8.30. Mă prezint în fața ghișeului de abonamente de la metrou. acolo unde trebuia să se vândă cartele și abonamente ete trasă o perdea și stă scris pe o plăcuță: Cartelele se vând la ghișeul xyz. Mă înființez la respectivul ghișeu și acolo, în cușca de termopan, o tanti (aveam să descopăr ulterior, după limbaj că nici tanti nu prea era, da asta e altă poveste) vorbea de zor la telefon. Aștept un minut, poate două, iar femeia, vădit deranjată mă trimite la ghișeul abc. Îi spun căă de acolo vin iar ea, extrem de mofturoasă face un efort și mă întreabă ce doresc fără să uite să îmi spună că nu este adevărat, ghișeul este deschis. O rog frumos să verifice dacă dorește. Evident, refuză. Cu un gest de dezgust îmi aruncă un abonament și își continuă discuția. În timp ce coboram aud cuvinte care nu îmi este dat să le pomenesc aici.

Astea sunt faptele. Întrebarea mea este dacă ați avut experiențe similare cu persoane care merg obligate la muncă, cu persoane care îți fac un mare favor că îți încasează impozitul pe mașină sau că îți fac un mare hatâr că îți dau voie să plătești la ghișeul unde sunt atotputernice o amendă (am pățit și așa ceva). Am scris și altă dată despre experiențe similare

Cred că avem de-a face cu simptomele unor persoane care cred despre ele însele că merită mai mult, că au ajuns la locul respectiv de muncă datorită unui complot universal iar de acolo pot să se răzbune. Cea mai tristă experiență însă o am când merg la un magazin la care patronul și angajații sunt creștini. De fiecare dată (în ultima vreme tot mai rar) când merg acolo mă simt un intrus care pătrunde ca un nepoftit într-un loc sacru. Produsele sunt întinse cu dezgust iar eu le iau repede pentru a nu pângări cu prezența prea mult timp spațiul lor.

Mă întreb, retoric, evident, de ce nu caută persoanele respective un loc de muncă ce le aduce plăcere. Undeva unde să meargă de drag. Unde nu trebuie să muncească, ci doar să se dezvolte continuu. Și eu am avut unul, poate două locuri de muncă în care nu mă simțeam în largul meu. La ambele am stat două-trei zile. Nu mi se potriveau și cred că aș fi trăit aceleași frustrări. Dar să stai ani de zile undeva unde ți se pare un chin fiecare zi de lucru se cheamă că ești puțin masochist.

În final, nu toate experiențele cu funcționarii publici sunt așa. La oficiul poștal cu care lucrez cel mai mult (27) lucrurile stau tocmai invers. Nu odată, ci de mai multe ori nu aveam toate hârtiile, sau dacă le aveam erau completate greșit, dar niciodată nu am fost refuzat. Acolo de ce s-a putut?

Sau ce să mai zic de experiențele în care vânzătorii m-au făcut să mă simt ca un sultan? În care am primit cafea gratis doar pentru că am trecut pragul magazinului. Să vă zic sau nu că „erau de afară”!?!

Distribuie

2 comentarii la „Când taxatoarea (crede că) îți face un favor”

  1. toate ca toate,dar ce te faci cand ai la medic o experienta de genu’ asta? sa nu creada ce zici pt ca…”nu are rost sa minti, oricum poate nici nu o sa ne mai vedem vreodata” (aproximativ asa a zis daca tin eu bine minte) sau sa te trimita sa cauti pe net despre diagnosticul (care s-a dovedit ulterior gresit) pe care ti la pus fara analize….continuati voi lista…
    P.S.: Slava D-lui ca exista si doctori care fac analize inainte sa dea tratament 😀

    Numai bine:)

    1. Roxana, stiu om care a primit de la medic hartie pe care scrie ca este clinic sanatos iar la doua saptamani trece in lumea cealalta datorita unei boli care il macina de mai multa vreme.

Lasă un răspuns