Tu de ce NU? Pentru că…

Sau care sunt (fără a fi exhaustiv) patru dintre plăgile perioadei contemporane atunci când vine vorba despre sănătatea sufletului.

Indisciplina sau lipsa unei constante preocupări pentru chestiuni ce țin de dimensiunea spirituală a vieții. Lectură deficitară, participare deficitară, preocupare deficitară. Indisciplina nu te face mai puternic, după cum mersul la sală odată pe săptămână nu te va face un atlet în sensul generic acceptat. Soluție: preocupare constantă.

Iluzii precum preocuparea excesivă pentru acumularea de bunuri de natură materială care promit o viață lipsită de grijuri sau orice alte probleme de această natură. Până la un punct, bunurile sunte neutre, dar de la dorința legitimă de a avea, la avariție nu este decât un pas foarte mic. Soluție: Panta rhei. Tot ceea ce ne înconjoară trece.

Interferențe care per ansamblu nu sunt neapărat negative, dar tind să devină dacă ne aplecăm prea mult spre ele. Există de exemplu, ‘boala mâncatului sănătos’, un fel de ipohondrie de natură alimentară care ne determină să punem orice altceva în urma alimentației. Evident, acesta este doar un exemplu, poate fi sănătatea, comoditatea, entertainment-ul, doar suntem ‘civilizația spectacolului’, nu? Soluție:

Indiferența cea mai serioasă dintre toate. Dacă indisciplina se poate trata, iluziile pot fi estompate, iar interferențele ecranate, indiferența este o imunitate absolută față de orice preocupare de natură spirituală. Un non-răspuns. Pentru început, indiferența poate părea comodă. Dar asta nu poate duce decât într-o singură direcție. ‘Indiferența nu este un răspuns. Indiferența nu este un început; este un sfârșit. Și, prin urmare, indiferența este întotdeauna prietenul inamicului” (Ellie Wiesel).

Nu puteți fi indiferenți dacă „gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul!” Psalmul 34:8

Deci, tu ce scuză ai?

Lasă un răspuns