Și dacă nu e așa?

Protest impotriva deciziei abuzive a BarnevernetDupă aproape două luni de dezbateri pe marginea dramei familiei Bodnariu remarc două idei mari și late care apar invariabil în comentariile care însoțesc articolele descriptive sau normative ce au tema enunțată anterior. Ele pot fi rezumate în felul următor:

Familia Bodnariu aplica corecții fizice copiilor. De dragul argumentului și hiperbolizând declarațiile lui Marius Bodnariu să presupunem că așa este și că pedeapsa fizică nu trebuie aplicată copiilor sub nicio formă. Cu toate acestea, nu există niciun document care să confirme că micuții au fost agresați din punct de vedere fizic. Agresiunile de acest fel lasă, cum îmi confirma un specialist, urme. Fizice, emoționale, comportamentale, etc. Iar acestea se pot identifica ușor în urma unei anchete. Anchetă care în cazul familiei Bodnariu a început după ce copiii au fost luați de la familie și după ce tatăl a fost interogat două ore și apoi eliberat din lipsă de dovezi. Ceea ce reclamă participanții la protest este reacția total disproporționată a autorităților în cazul în care afirmația de mai sus este reală. O abordare graduală a problemei ar fi atenuat mult din amplitudinea protestelor.

Nu avem și versiunea celeilalte părți implicate în acest demers, prin urmare nu putem ști care este adevărul. Ce împiedică organizația Barnevernet să ofere explicații? „Interesul superior al copilului” am putea răspunde. Cu alte cuvinte, nu pot da detalii de teamă să nu pună în pericol integritatea celor care au relatat incidentele. Personal cred că o abordare atât e opacă nu face decât să alimenteze și mai mult valul de antipatie generat de deciziile acestei organizații. În ultimele decenii, organizațiile respectabile și-au creat departamente de comunicare și în special de comunicare în situații de criză tocmai pentru a preîntâmpina escaladarea unor tensiuni apărute în urma unor evenimente neprevăzute. Îmi pare greu de crezut că Barnevernet nu are cunoștință de astfel de strategii de comunicare.

Pentru că suntem ființe raționale, nu cred că îmbrățișarea ideii „știm noi mai bine ce e mai bine”, idee pe care pare să o promoveze Barnevernet este benefică cuiva și nu face altceva decât să stârnească o și mai mare neîncredere și antipatie față de organizația amintită anterior.

Apoi, dacă în cazul celor patru copii acest tip de logică enunțat mai sus poate avea ceva fundament, cum altfel decât abuz am putea califica decizia organizației Barnevernet de a despărți un sugar de patru luni de mama lui?

2 thoughts on “Și dacă nu e așa?

  1. „Cu alte cuvinte, nu pot da detalii de teamă să nu pună în pericol integritatea celor care au relatat incidentele”
    NU, NU ACESTA ESTE MOTIVUL deoarece se stie reclamantii, nu-i asa?
    Motivul oriunde in lume(am trecut prin ceva asemanator in California, USA) este ca daca se dovedeste reclamatia neadevarata, familia si copiii sa nu fie bullied sau priviti ca oameni cu probleme de colegi la scoala, familie sau societate.
    Se pare ca mama a confirmat spusele fetelor ca tata le pedepseste fizic, motiv pentru care a fost interogat. Lipsa de urme nu dovedeste nimic, deoarece abuzul poate sa se inimple rar, si sa nu lase urme. Palmuirea peste fata nu lasa urme la fel ca tragerea de par.
    Si acum ca stii toate astea, rescrie articolul, nu lasa oamenii in intuneric.

    1. Stimate Mircea M,

      1. Orice traumă lasă urme identificabile. Pălmuirea, în cazul enunțat de tine, lasă și ea urme. Analiza lor nu se face cu ochiul liber, ci cu CT. Iar lucrurl acesta îl știu de la un prieten a cărui probitate morală nu poate fi pusă la îndoială și care lucrează în domeniu de peste zece ani.

      2.

      Reacție disproporționată

      nu îți spune nimic?

      Și acum că știi toate acestea, spune și altora, nu lăsa oamenii în întuneric!

Lasă un răspuns