Pâine și vin

Odată pe lună celebrăm, da, celebrăm, Cina. O celebrăm, nu o comemorăm.

Mântuirea, eliberarea s-a realizat prin jertfă, suferință, durere. Nemeritată. Gratis, dar nu ieftin. Deși ea are un caracter anamnetic, comemorativ, ne aduce aminte de ce s-a întâmplat în trecut pentru noi și a noastră mântuire, pe scurt, ne amintește de jertfă, de suferință și de eliberare prin har, mai este o dimensiune care îi dă o dimensiune aparte: caracterul anticipator.

Pe de cealaltă parte Cina mai are și dimensiunea aceasta anticipatorie, ne îndreaptă privirea spre ce se va întâmpla în viitor, când, cu întreaga comunitate, vom celebra veșnic la masă cu Răscumpărătorul, cu Cel care ne-a făcut părtași, prin har, la marea sărbătoare cerească.

Am stat ieri și am meditat, în timpul celebrării, la dimensiunea părtășiei, la universalitatea jertfei și la bucuria eternă. Și m-am rugat să avem parte de ele toată comunitatea care a participat.

Lasă un răspuns