O faptă bună pentru o familie încercată

sprijinPe Adi l-am cunoscut cam cu doi ani în urmă când am ascultat mărturia lui cutremurătoare. Un tânăr cam de 1, 80 care a venit în biserica în care slujesc și mi-a spus că vrea să depună o mărturie. I-am spus că poate face asta în zece-cincisprezece minute. După treizecișicinci încă mai avea multe de spus iar ascultătorii erau ochi și urechi. După asta ne-am mai întâlnit de câteva ori. Ultima dată, la el în biserică unde era neobișnuit de bucuros în ciuda situației în care se afla. Am petrecut la sfârșitul programului ceva timp, momente în care mi-a mai spus încăodată că Dumnezeu știe cel mai bine ce are de făcut. După o săptămână sau două am aflat că a plecat la Domnul.

În urma lui au rămas copiii și soția. Un grup de oameni au pornit un proiect de ajutorare a familiei (o mamă văduvă și doi copii minori) care a cunoscut suferința într-un mod în care mulți dintre noi nici nu ne gândim. Vreau să vă pun la dispoziție una din modalitățile prin care putem trece la credința manifestată la nivel practic. Aveți poveste și datele de contact ale unei familii care are nevoie urgent de ajutorul vostru:

Adrian şi Cristina s-au căsătorit în urmă cu 13 ani în toamna anului 1996. Au împreună doi copii: Iulia, 11 ani şi Andrei, 7 ani. În anul 2002 au reușit prin eforturi proprii să achiziționeze un teren în comuna Domnești, iar în 2004 Adrian, zidar de meserie, a început să-şi construiască singur o casă pentru familia lui. Dar în 2006 Adrian a fost diagnosticat cu cancer la ficat şi după aproape 3 ani de luptă cu boala, Adrian a fost chemat acasă de Dumnezeul pe care L-a slujit. Deşi a avut o credință neclintită că Dumnezeu îl poate vindeca, planul divin a fost altul. Pe 1 aprilie 2009 Adrian a plecat acasă, nu la Domneşti, ci la casa pregătită de Mântuitorul Lui în cer. Cristina, Iulia şi Andrei locuiesc provizoriu într-un spaţiu de unde pot fi evacuaţi în orice moment.

În urma lui Adrian a rămas mărturia lui de creştin dedicat, a rămas familia (soţia şi cei doi copii), au rămas nişte ziduri începute, dar rămase la jumătate şi am rămas noi – rudele, prietenii, fraţii de credinţă, cunoştinţele, oamenii de bine, muritori încă în viaţă.

Descrierea modalităților în care puteți ajuta este aici: http://neemiadenes.wordpress.com/

Distribuie

Lasă un răspuns