Milogul – de Nichifor Crainic

Cerşea la colţ un slăbănog
în zdrenţe, slut şi fără dinţi
neguţătorul de arginţi
gândi, zãrindu-l pe milog:
Eu nu dau mila mea obol
acestui trântor de prisos
şi-ntoarse rânjetu-i câinos
rãmasului cu mâna-n gol.
Trecu maestrul glorios
al farmecului triumfal
cu spiritul în ideal
şi-a zis vãzând pe zdrenţuros:
E-atât de slut şi mã-nspãimânt
eu, magul purei frumuseţi!
şi-ntoarse recele dispreţ
rãmasului cu mâna-n vânt.
Trecu predicatorul sfânt
grãbindu-se cãtre amvon
vijelios ca un ciclon
sã se dezlãnţuie-n cuvânt,
s-aprindã mila din altar
de soarta celui slãbãnog,
dar ocoli pe-acest milog
cu mâna-ntinsã în zadar.
Târziu când noaptea cobora,
sosi o umbrã ca-n icoane,
pe mâini cu semne de piroane
şi-o inimã ce sângera.
Pe chipul ars de chin şi vai
oftând îl sãrutã fierbinte
cu veşnicie în cuvinte
tu azi vei fi cu Mine-n Rai!

2 comentarii la „Milogul – de Nichifor Crainic”

  1. Am fost plecat din Bucuresti,
    am mai rasfoit cateceva.
    intre timp pregatesc revista si am o gramada de lucru, iar saptamana viitoare o conferinta, o intalnire pe toata ziua cu tinerii si doua seri de evanghelizare.

    Nu prea e de invidiat programul de saptamana asta si nici cel din sapt urmatoare, asa ca va rog sa puneti si voi umarul prin rugaciune.

    A, am avut si doua servicii duminica dimineata de exceptie. O familie a celebrat 50 de ani de casnicie iar seara am avut sarbatoarea roadelor. Unde participarea a fost dincolo de orice asteptari.

Lasă un răspuns