Mărunțișuri care fac viața să nu pară anostă

Ieri am mers la bancă pentru diverse formalități. Prezint un act, funcționara îmi întinde o hârtie să o semnez. Mă conformez și îi înmânez documentul semnat. Simt că ceva nu e în regulă după freamătul din spatele ghișeului. Funcționara merge la o colegă a ei, colega vine și îmi spune că semnătura nu coincide cu specimenul pe care îl au ei. Semnez din nou, aceeași problemă. Încep deja să mă simt ca un infractor. Funcționara, deși avea documentele care atestau identitatea mea refuza să opereze cererea. Care era necazul? Prenumele meu se termină cu n, iar eu fac ultima literă mai alungită. Ei bine, asta era, n-ul nu era clar. Semnez pentru a treia oară să vadă duduia n-ul și gata, mă mut la alt ghișeu. În facultate, dintr-o pricină asemănătoare, colegii nu prea se încumetau să îmi ceară cursurile scrise. De ce? Pentru că m, n, u, i, l, e sunt la fel adică uuuuu. Un coleg mai curajos mi-a cerut odată cursul și mi l-a înapoiat rapid. Nu înțelegea nimic. Poate cândva mă voi face farmacist 🙂

Azi dimineață pe la opt, pe un frig crâncen încerc să pornesc mașina, un Ford diesel foarte fiabil și ascultător. Dau prima cheie, se aude un clănțănit scurt și gata. Asta e tot. Cum a mai făcut dintr-astea și în alte ocazii (zile geroase) știam ce am de făcut. Dacă o urneam din loc trei-patru metri în viteza a doua, gata, pornea. Azi nu a mai vrut. Atunci am aplicat medoda 2. Scos bateria. Pus pe redresor. Asteptat până diseară. Sper să plece 🙂

Cum poți să te plictisești de viață cu astfel de mărunțișuri.

Distribuie

Lasă un răspuns