Călătoresc zilnic dinspre casă către birou și invers aproximativ 30 de km. Practic traversez Bucureștiul. am calculat care ar fi în acest caz varianta cea mai bună de a face drumul respectiv și am ajuns la concluzia că mașina și metroul scurteaza mult timpul alocat deplasării. Buuuun. Până aici totul e ok. Cu mașina nu mai intru în zona Moșilor-Universitate-Splai la ora 9 dimineața. Prietenii știu de ce! Așa că folosesc metroul. E mai facil. Și de aici devine intersantă aventura.
Conform studiilor făcute de o agenție de media buying din București, printre turnicheți (așa se numesc porțile de acces la metrou) trec persoane cu studii medii și superioare din clase cu venituri similare. Doar că, uneori, recte dimineața, printre cei su sutdii și venituri medii și superioare se mai strecoară și amatorii unui anumit gen de muzică. Știți voi: băieții aceia cu tricouri negre din lycra mulate pe corp, cu lanțuri de aur și argint (cred că aur și argint e împletitura respectivă) și cu pantofi cu cioc. Și nu doar că se urcă și iși văd de treaba lor, dar ne „culturalizează” și pe noi, ceilalți călători amatori poate de sudoku, meditație, privit pe geam la peisaje sau alte preocupări, cu ultimile răcnete (la propriu!) în materie de manele.
De fiecare dată când metroul oprește ridic ochii și privesc la ușa care se deschide sperând ca supliciul să se încheie. De multe ori traseele noastre coincid. În diminețile respective mă fugăresc frânturi de melodie însoțite de fraze de genul: auuuuuu, ăăăăăăăă, îÎîÎîÎ, etc de care cu greu și bucurie reușesc să mă despart.
am cateva puncte de vedere:
1. crestin – poate ca ar trebui sa insistam in rugaciunile noastre ca Dumnezeu sa reverse harul Sau si peste cei care se „hranesc” cu lucrurile acestea zi de zi
2. practic – te poti apara auditiv cu 1 mp3 player la care sa asculti melodiile care-ti plac, dar trebuie sa-ti cresti simturile vizual si tactil – adica sa sporesti atentia sa nu-ti dispara geanta sau portofelul din buzunar
3. social – „traim intr-o societate multilateral si multicultural dezvoltata” adica suntem intr-o perioada (post)capitalista, mai exact o perioada „consumista” in care societatea se „hraneste” oricand, oricum, si cu orice, nu mai exista principii si valori.
Concluzia mea: sa luam lucrurile asa cum sunt, si sa intretinem „jarul rugaciunii” ca sa nu se stinga, in rest Dumnezeu stie sa Isi faca partea.
Bravo Traian,
gandesti bine, expui ideile clar.
I. Cred ca trebuie sa ne rugam sau sa aplicam principiul lui Cristos legat de margaritare. Inca nu stiu sigur care s-ar preta mai bine.
II. Nu imi plac castile pe urechi. Imi place in schimb sa citesc in metrou. Am avantajul ca urc de la capat si prind totdeauna loc 🙂 Dar la astfel de experiente nici lectura nu mai ofera bucurie.
III. Cred ca inca suntem intr-o democratie socialista. Si purtam inca povara proastelor obiceiuri din trecut.
Cateva observatii:
I. Imi cer mii de scuze dar Domnul Isus spune foarte clar: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiti şi voi unii pe altii.Prin aceasta vor cunoaşte toti că sînteti ucenicii Mei, dacă veti avea dragoste unii pentru altii.” Ioan 13: 34 – 35 Pentru mine notiunea de „a avea dragoste pentru aproapele” este una extinsa, chiar si pentru cei care ma agaseaza, ma streseaza, imi fac rele, etc. Partea cu „margaritarele” e potrivita intr-un alt context.
II. Eu, circul foarte rar cu metroul, asa ca multumesc Lui Dumnezeu, nu simt ritmurile acelea in timpan zi de zi, iar chestia cu castile, se dorea a fi un mic sfat practic.
III. Daca este sa privim strict juridic si constitutional intr-adevar traim intr-o democratie asa cum reiese din lb. greacă, „supremaţia poporului”, formă de organizare şi de conducere statală, în care puterea vine de la popor şi în care acesta şi-o exprimă în mod direct sau (şi) indirect. Iar „socialismul” ar fi conform definitiei sale: ansamblul doctrinelor social-politice care combat individualismul, apară noţiunile de egalitate şi solidaritate şi constitue un proiect atât economic (colectivism economic, autogestiune, economie mixtă), cât şi social (egalitate in drepturi, egalitate de şanse) şi politic (democraţie).
Dar, in Romania actuala, adica la data de 28 Februarie 2008, eu personal am o multitudine de motive sa combat eticheta de „democratie socialista”, in primul rand ca in tara noastra nu exista, pur si simplu, nici urma de „democratie” si nici de „socialism”.
Dar, hai sa nu alunecam spre zona politicului, pentru ca ar insemna sa laicizam intr-o masura mult prea mare acest blog.
Asadar, traim intr-o tara frumoasa, prospera, care ne ofera multe oportunitati, nicaieri nu-i mai bine ca in Romania.
Traian, remarcă faptul că versetele citate mai sus porunca se referă la cadrul eclesial. Poate că în acest context era mai potrivit, după părerea mea, „iuibește-ți aproapele ca pe tine însuți”. în fine, am reținut ideea. Și eu îi iubesc pe toți, nu am reacționat împotriva persoanei ca atare, ci împotriva unui anumit stil de viața, de comportament. Acum deși îi iubim pe toți nu înseamnă că toți ne sunt simpatici.
Am priceput și sfatul tău și îl consider practic.
În privința politicii cred că avem două concepte diferite referitor la subiect. Să ma explic:
În primul rând democrația socialistă era un oximoron.
Apoi, noi creștinii cred că avem ceva de spus Polisului. Faptul că batem în retragere sau ne preocupăm de chestiuni derizorii mă face să mă întreb cât suntem de interesați, și aici iată un concept biblic, de „binele cetății”?