Deunazi am avut onoarea sa intalnesc, fara sa stiu cu cine vorbesc o (fosta) vedeta de muzica contemporana. Nu ii spun numele pentru ca nu este relevant in acest context. Intalnirea a fost interesanta si m-a pus pe ganduri. Dupa obisnuita bataie in usa, am deschis si in fata s-au infatisat doua persoane. Pe una o stiam, pe cealalta nu. Le-am invitat inauntru iar persoana pe care o stiam mi-a zis: Ea e X-uleasca de la formati X. O stii, da?! M-am uitat la sotie, ea la mine si am ingaimat ceva din care ar fi trebuit sa deduca raspunsul negativ.
Sambata, scenariul s-a repetat in Carrefour, la iesire. In invalmaseala de acolo l-am intalnit pe Patapievici (nu il stiti?!?). Cu voce tare am spus sotiei, Iata-l pe dl Patapievici! Omul, vadit surprins, a facut ochii mari si mi-a aratat ca este surprins.
Pe drum spre casa (si am avut suficient drum) am meditat la extrem de putinii oameni care mai pun mana pe o carte. Suntem o generatie de ahtiati dupa distractie, dupa scandal, sau dupa alte maruntisuri.
Nu crezi?!? Atunci spune-mi cand ai pus ultima data mana pe o carte?
Cand am pus ultima data mana pe o carte?! Cam acum o jumatate de ora. 🙂 Am terminat „Maini inzestrate”. Multumesc mult pentru carte. A fost foarte interesanta. Inainte de vacanta am cautat la biblioteca scolii Narnia, dar din pacate nu aveau. (Bibliotecara mi-a zis ca nu se cer asemenea carti si ca nu vin decat max 2-3 pers. pe zi). Te rog, daca poti sa mi-o imprumuti si mie. 🙂
da, se poate imprumuta Narnia. Chiar cu bucurie. Dar cand ajung la parinti.
sper sa ajungi la fel de inzestrata ca Ben. De fapt iti doresc sa ajungi asa.
Si ai stat de vorba cu Patapievici?
Doar ne-am intersectat sambata seara. Era la cumparaturi 😉