Orice teolog serios din secolul XX a interferat cel puțin o dată în viață cu opera magna a teologului luteran Gerhard Kittel, Theologisches Wörterbuch zum Neuen Testament (Theological Dictionary of the New Testament) cunoscută și drept dicționarul Kittel. Lucrarea editată parțial de acesta (vol I-IV)* și tradusă ulterior în engleză este nelipsită din bibliotecile școlilor teologice. Ceea ce este trecut cu vederea este apartenența benevolă a acestuia la ideologia nazistă și manifestările sale antisemite.
O traiectorie stranie
Povestea vieții lui este una care lasă o senzație stranie cititorului care nu cunoaște aceste detalii semnificative din viața eruditului teolog german. Născut în 1888, ajunge în 1926 la școala de teologie din Tubingen. Ironia face ca în același an să publice și Die Probleme des palästinischen Spätjudentums und das
Urchristentum, dedicată memoriei rabinului Israel I Kahn de care îl lega o îndelugată relație profesională.
Ascensiunea academică a lui Kittel a fost rapidă din momentul sosirii sale la Școala de teologie de la Tubingen, iar în scurt timp a ajuns o autoritate recunoscută la nivel global în materie de iudaism și creștinism primar. Preocupările sale academice au vizat în special relația de similitudine dintre valorile rabinice și cele ale lui Isus.
În ciuda acestor preocupări nu a fost ferit de tentația de a se alătura benevol în 1933 Partidului Nazist a cărui ideologie o cunoștea și pe care ajunge chiar să o sprijine cu entuziasm, dovadă stând miile de exemplare vândute din discursul său numit „The Jewish Question”. Ulterior Kittel îi trimite discursul său și gânditorului evreu Martin Buber și este surprins de faptul că acesta din urmă se declară oripilat de ceea ce citește la Kittel.
În aceeași notă paradoxală amintim aici și apartenența sa la organizația fondată de nazistul Goebbel Propagandaministerium. De altfel, Kittel nu a considerat problematică ideologia nazistă vis a vis de masacrarea evreilor cel puțin până în momentul arestării sale în 1945. Acest lucru se poate observa și în urma lecturii corespondenței dintre el și un oponent fățiș al nazismului, teologul elvețian Karl Barth. Acesta din urmă îi reproșează sprijinul acordat unei ideologii total opuse credinței creștine. Răspunsul lui Kittel a fost unul scurt și lipsit de echivoc: susține în continuare ceea ce a afirmat.
Epilog
Povestea lui Gerhard Kittel este plină de paradoxuri, dar cu siguranță nu este unică. În ciuda faptului că a citit aceeași biblie pe care o citim și noi astăzi, putem doar intui o parte dintre resorturile care l-au determinat să îmbrățișeze ideologia nazistă. Dar în același timp, exemplul său ne oferă suficiente argumente că același text care ne motivează să trăim moral în lumea reală, poate oferi suficiente motive pentru cei care doresc să îl citească într-o cheie ideologică total diferită de intențiile inițiale ale autorului.
În generația sa, Kittel a avut suficiente exemple de personalități care în timp de criză au rezistat tentației puterii, e drept, cu unele riscuri semnificative sau chiar cu prețul vieții, dar a ales în mod deliberat să îmbrățișeze o ideologie contrară textelor pe care le cunoștea atât de bine.
- După arestarea și acuzarea sa în 1945 de armata franceză, editarea volumelor V-X este preluată de Gerhard Friedrich.