Conceptul de ‘Biserică online’ sau ‘Cyber church’ desemnează în termeni generici o gamă variată de forme online de servicii religioase disponibile în mediul virtual precum, dar fără a se limita la, servicii religioase live oferite de bisericile existente, servicii strict online în care o comunitate se adună din diferite părți ale lumii, servicii de tip podcast în care participanții pot vedea sau asculta înregistrări ale programelor, videobloguri religioase, etc.
În cele ce urmează ne vom referi strict la participarea în mod uzual exclusiv la servicii religioase online și la întrebările pe care le ridică o astfel de conduită. Una dintre întrebările de care m-am lovit atunci când am chestionat o astfel de atitudine a fost „Urmăresc online programe ale diferitelor biserici mari. Nu este suficient?”
Fără a minimaliza impactul Internetului și al tehnologiei care ne ajută să ne lărgim orizontul de cunoștințe de orice natură ar fi ele și să mărim aplitudinea interacțiunilor sociale, pot răspunde că doar urmărirea unui serviciu de acest gen nu este, din mai multe motive, suficient.
De ce nu?
În primul rând, interacțiunea dintre membrii comunității online lipsește. Părtășia, participarea activă, koinonia despre care citim în NT este totalmente absentă.
În al doilea rând, lipsește posibilitatea de a participa la actul anamnetic și anticipatoriu al Cinei Domnului. Chiar dacă nu are rol sacramental, Cina este o poruncă ce trebuie pusă în aplicare în comunitatea de credincioși.
În al treilea rând, rămânând în același spectru se ridică întrebări legate de oficierea botezului de exemplu și a altor acte de cult. Pot fi ele efectuate exclusiv online? Răspunsul este, cel puțin pentru moment, evident.
În al patrulea rând, ceea ce am în fața ochilor, simplist vorbind, nu este altceva decât o proiecție a unor persoane sau servicii religioase. La fel cum pentru copiii mei nu este suficient să mă vadă totdeauna facilitat de un cip de siliciu sau ca o emisie de fotoni proiectată pe un ecran, tot așa un serviciu de acest tip nu este nimic altceva decât o simplă proiecție.
Concluzie
Este evident că sunt situații în care singura modalitate de a participa la un program al unei biserici este doar de acest tip, dar aici vorbim despre o excepție, nicidecum o regulă fundamentată pe comoditate, pe dorința de o totală anonimitate ori dezinteres față de relații interpersonale specific umane.
Așa cum am spus anterior, nu intenționez să anatemizez utilizarea Internetului. Eu însumi sunt unul dintre beneficiarii facilităților pe care o astfel de tehnologie le oferă, dar în materie de chestiuni ecleziologice, el nu este, dacă este utilizat exclusiv, The Real Thing.