Este biserica doar un loc?

Pentru unii cititori întrebarea poate părea fără noimă. Evident, biserica este un loc și nu avem niciun motiv să ne îndoim de asta. Nu trebuie decât să te uiți la arhitectura orașelor europene și să afli singur răspunsul la această întrebare. Orașele s-au clădit în proximitatea unei biserici sau bisericile s-au clădit în imediata apropiere a inimii citadelelor. 

În realitate, răspunsul nu este chiar atât de facil precum pare pentru cititorii care vin din tradiția confesională protestantă. Biserica nu este nepărat un loc, ci mai degrabă o entitate care nu este limitată la un loc. Dacă mergem și mai profund cu întrebarea, la reformatorii radicali, răspunsul negativ este și mai categoric. Nu, nu este un loc, ci un organism viu care nu este absolut deloc încadrat sau limitat de spații fizice.

Realitatea este că, fie că vrem fie că nu, biserica este mai mult decât un loc. Un teolog englez, John Swinton, propune o definiția în care biserica este privită drept un loc straniu și fascinant plin de dragoste și de dizonanță, de credincioșie și de cădere (în Ward, 2012). Dacă această definiție este corectă, atunci biserica este mai mult decât un simplu loc la care venim sau a cărui arhitectură o admirăm. Ea este mediul în care trăim, activăm și reacționăm la realitățile din jur.

Personajul principal al acestui organism este Mântuitorul, Isus Hristos care, în treacăt fie spus, dacă ne uităm cu atenție în unele biserici este musafir, iar în altele gazdă, dar în toate, fără nicio urmă de îndoială este Dumnezeu adevărat. Și care uneori acționează diferit de cum ne-am aștepta pentru a-Și duce la bun sfârșit misiunea pe care o are printre noi, locuitorii acestei lumi.

 

Lasă un răspuns