Ereziile primelor secole și ecourile contemporane I – Marcionismul

Marcion (85? – 160) a fost fiul unui episcop din zona Pontului, sudul Turciei de azi, și prosper armator (nu se ocupa cu arme, ci cu corăbii comerciale). Acest fapt i-a oferit oarecare notorietate și potență financiară. 

În esență, Marcion susținea că există diferențe semnificative și ireconciliabile între Dumnezeul VT și Dumnezeul NT între cele două persoane neexistând niciun fel de continuitate. Înarmat cu astfel de idei, el pornește spre Roma cu un generos cadou de natură financiară destinat Bisericii. După ce creștinii de la Roma iau cunoștință de ideile lui Marcion, îl declară pe acesta eretic în anul 144. Și îi înapoiază și cadoul. 

Pe scurt, Dumnezeu VT (Demiurgul) era răzbunător (Exod 21), permitea genocidul (1 Samuel 15), poligamia (vezi de ex. cazul lui Iacov), sacrificiul uman (Judecători) și multe alte fapte deplorabile. Aceste elemente făceau în opinia lui Marcion ca imaginea lui Dumnezeu din VT să fie ireconciliabilă și deci, respingătoare, cu imaginea pe care el o găsea în scrierile despre Isus care circulau în vremea sa. Dumnezeul din ceea ce numim azi NT este dragoste și implicit superior. Singura caracteristică a lui Dumnezeu reprezentat de persoana lui Isus este dragostea și nimic altceva. Sună cunoscut, nu?

Principalii săi preopinenți au fost Iustin Martirul, Tertulian și Irineu care nu s-au ferit să folosească epitete care ar depăși sfera polemică, darămite pe cea a corectitudinii politice așa cum o înțelegem noi azi.

Partea interesantă din toată această frământare ideologică prezentată foarte succint este aceea că Marcion face un canon personal al cărților care circulau în vremea sa în Biserică certificând astfel o parte dintre scrierile NT. Chiar dacă acest canon diferă de cel general acceptat, el aduce un plus de greutate cu privire la existența și circulația unor cărți din NT de azi. 

Canonul lui cuprindea Evanghelia după Luca, din care au fost scoase textele care făceau referire la scripturile iudaice (cum atfel?) și zece dintre scrisorile lui Pavel. Pe Pavel îl numea singurul apostol al lui Isus, iar pe sine ucenicul lui Pavel.

Concluzie

Dumnezeul VT era, în opinia lui Marcion, o zeitate iudaică ce a creat lumea materială cu bune și mai puțin bune. Isus din ceea ce numim azi NT este, cu păstrarea proporțiilor lingvistice de rigoare, „Dumnezeu 2.0”, o versiune mult mai bună și, implicit, dezirabilă. Ideile sale au stârnit vii dispute care în cele din urmă s-au soldat cu anatemizarea lui Marcion. 

Trist este că și azi întâlnim supradimensionări ale caracteristicilor divine care nu fac decât să creeze imagini distorsionate cu privire la Dumnezeu. De altfel, orice prezentare hiperbolică a atributelor divine nu face decât să deruteze căutătorul onest de Dumnezeu și să îi ofere o caricatură a realității ultime.