Remarc cu oarecare surprindere, pentru a folosi un eufemism, apetența unor influenceri spre emiterea de judecăți directe și fără drept de apel cu privire la cauzele incendiilor catastrofale din Grecia. Un fel de experți ai Înaltei Curți de Casație și Justiție Spirituală. Au pățit asta pentru că au legiferat diferite păcate sancționate scriptural. Drept urmare, nu poate fi decât judecata lui Dumnezeu suna concluzia emisă pe genunchi. Și care se ridică din punct de vedere (teo)logic tot la același nivel.
Drept urmare, vă propun să ne uităm împreună la un text (Luca 13: 1-5) în care câteva persoane vin cu știrile zilei la Mântuitorul Isus cerându-i explicații cauzale. ‘Nu se poate ca aceste dezastre să nu fi venit asupra celor care le merită. Judecata vine doar asupra acelora pe care păcatul îi separă de noi. Ei merită. Noi suntem diferiți.’
Fără să nege consecințele păcatului, Isus respinge din start teoria că orice calamitate care se abate asupra unor oameni (ei) înseamnă automat că aceia sunt mai răi decât ceilalți (noi) și prin urmare, răbdarea lui Dumnezeu a ajuns la final cu ei, sau chiar mai rău, Dumnezeu se răzbună pe ei. Raspunsul lui este că în afara unei întoarceri reale de la căile rele toți, vor experimenta consecințele neascultării lor.
În concluzie, nu cred că trebuie să ne grăbim cu emiterea unor judecăți cu privire la o serie de evenimente catstrofale și să găsim corespondențe pe care și Mântuitorul le respinge, ci mai degrabă să ne vindecăm de sindromul ei vs. noi încercând ca în fiecare zi să ne ‘pocăim’, după cum sună răspunsul la întrebarea ‘unora’.