Cât de necredincios a fost de fapt, Toma?

Caravaggio – Toma Necredinciosul 1601 – 1602

Toma a rămas în memoria creștină colectivă drept un ucenic sceptic ce se îndoiește de mărturiile verbale ale confraților săi întru credință cu privire la învierea lui Isus Hristos. Pentru acest motiv i-a fost atribuit numele Toma Necredinciosul. În zilele noastre, când cineva pune sub semnul întrebării diverse chestiuni, indiferent dacă sunt de natură spirituală sau nu, este apostrofat și considerat drept un Toma Necredinciosul, adică a atins culmea scepticismului. Mai sceptic decât Toma nu poate fi. Toma este abisul necredinței. De orice fel ar fi aceasta.

Evanghelia lui Ioan redă în felul următor întâmplarea:

„Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Isus. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!” Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede”. După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!” Apoi a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea, şi nu fi necredincios, ci credincios”. Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” „Tomo” i-a zis Isus, „pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut.”

Ioan 20 Trad. D. C. subl. mea

Realitatea este însă, așa cum o înțeleg, că suntem prea aspri cu Toma când vine vorba despre faptul că solicită dovezi palpabile la propriu cu privire la înviere și nu ia de bune mărturiile. El nu a fost mai puțin credincios decât ceilalți ucenici, ci poate chiar mai rezonabil decât ei și mult mai flexibil cu o asemenea realitate. Atunci când află despre învierea lui Isus, ucenicii sunt cel puțin la fel de sceptici ca Toma. Iată cum surprinde Evanghelistul Luca ziua în care apostolii află despre înviere:

La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte care erau împreună cu ele. Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme şi nu le credeau. Dar Petru s-a sculat şi a dat fuga la mormânt. S-a plecat şi s-a uitat înăuntru, dar n-a văzut decât fâşiile de pânză, care stăteau pe pământ; apoi a plecat acasă, mirat de cele întâmplate.

Luca 24. Subl. mea

Dar nu acesta este textul cel mai interesant din perspectiva personală, ci următorul, redat tot de Luca. În aceeași seară, în spatele ușilor închise, Isus trebuie să le demonstreze fizic faptul că învierea era un fapt istoric, nicidecum o închipuire. Și, dacă vă întrebați cum au stat lucrurile, tot Luca ne lămurește:

Pe când vorbeau ei astfel, Însuşi Isus a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. Dar El le-a zis: „Pentru ce sunteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gânduri în inimă? Uitaţi-vă la mâinile şi picioarele Mele, Eu sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.” (Şi după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.) Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau şi se mirau, El le-a zis: „Aveţi aici ceva de mâncare?” I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. El le-a luat şi a mâncat înaintea lor. 

Luca 24. Subl. mea

Isus este prezent printre ei, ucenicii Îl văd în fața ochilor, dar cu toate acestea, refuză să creadă că este adevărat, iar El este nevoit să demonstreze că este prezent în trup, înaintea lor.

Deci, cine este (sunt), la urma urmelor, aspirantul (aspiranții) cu cele mai mari șanse de a câștiga titlul de scepticul erei?

PS. Ioan nu ne spune dacă Toma a mai verificat fizic rănile Mântuitorului. Eu cred că nu a mai făcut acest lucru spre deosebire de Caravaggio care redă în manieră proprie scena. Dar asta este o teologumenă.

Lasă un răspuns