Argumente care nu pot fi folosite în favoarea căsătoriilor între persoane de același sex: DISCRIMINAREA (2)

Cea de-a două categorie de argumente în favoarea căsătoriilor între persoane de același sex aduce în discuție o temă la care majoritatea dintre noi suntem sensibili: Discriminarea. Dacă o persoană este condiționată genetic, a te opune acestui gen de comportament asumat înseamnă a adopta un comportament discriminatoriu. 

Problema cu acest tip de argument este că moralitatea nu este egală cu discriminarea. Nu totdeauna este greșit să faci judecăți. Nu am putea să trăim fără a face judecăți în funcție de anumite circumstanțe date. Judecata fundamentată pe discernământ nu este per se peiorativă. A judeca înseamnă a face distincții.

A face distincții morale cum este refuzul de a accepta căsătoriile între persoane de același sex nu este echivalentul discriminării pentru simplul fapt că standardele personale ne obligă să discernem între ceea ce ni se pare moral / imoral. Nu putem fi obligați șă acceptăm automat lucruri care din punct de vedere social și cultural presupun o serie de distincții morale.

Actualmente, trăim în vremuri în care nimeni nu mai are voie să verifice dacă credințele particulare ale individului corespund în vreun fel cu cele ale majorității. Autonomia individuală, identitatea de sine sunt concepte care nu se formează în vid, ele iau naștere în culturi comune. Faptul că indivizii care alcătuiesc o cultură fac distincții morale care nu coincid cu preferințele individuale nu înseamnă automat că fac și discriminare. Acest mod de gândire este extrem de reducționist și nu face alceva decât să adâncească și mai mult falia dintre grup și indivizi.

O lume în care nu există distincții morale este doar o utopie ideologică ce nu poate avea suport în lumea reală. Este practic imposibil să trăiești fără a face distincții morale. Chiar și cei mai înflăcărați susținători ai egalitarianismului admit, dacă sunt sinceri, că fac o multitudine de distincții în fiecare moment al vieții. Vezi de exemplu Peter Singer unul dintre cei mai radicali exponenți ai eticii contemporane care nu mai de simpatii creștine nu poate fi acuzat, care susține că avem diferite scale de distincții pe care le folosim zilnic (Practical Ethics, 2nd edition, CUP) Nu putem trăi altfel. Există, de pildă, slujbe care presupun prezentarea unui cazier pentru a putea trece la următorul pas al interviului în vederea angajării. Este aceasta o discriminare sau o distincție / judecată morală? Ne îndrumăm copiii să își facă prieteni care să aibă preocupări comune. Ne ferim să intrăm în anturajul unor persoane cu preocupări care exced limitele legale. Sunt acestea discriminări sau sunt distincții morale?

 

(va urma)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *