Argumente care nu pot fi folosite în favoarea căsătoriilor între persoane de același sex: CONDIȚIONAREA GENETICĂ (1)

Căsătoria

În favoarea căsătoriilor între persoane de același sex sunt vehiculate, cu mici variațiuni, o serie de argumente care ar trebui să valideze o astfel de opțiune. Primul argument este acela că Homosexualitatea este condiționată genetic. Este un dat împotriva căruia nu te poți opune. Dacă așa te-ai născut nu ești tu de vină, ci cei care nu te înțeleg și te discriminează. Cei care cred altfel sunt ignoranți, nu țin cont de evoluțiile științifice. Este ca și cum te-ai fi născut cu ochi albaștri, piele de culoare, păr creț ori aparții unei anumite etnii.

Dacă acest argument este valid, de ce nu am putea spune același lucru despre pedofili, necrofili, zoofili sau chiar despre violatori? Și ei sunt condiționați genetic să își manifeste iubirea față de copii, cadavre, animale sau persoane care nu le împărtășesc impulsurile sexuale de moment. De ce să îi incriminăm dacă s-au născut așa? Nu ar trebui să arătăm toleranță și înțelegere față de ei protejându-le dreptul de a-și urma înclinațiile genetice? 

Problema poate fi lămurită dacă reușim să facem distincție clară între influențele biologice și determinismul biologic. Această distincție ne ajută să înțelegem că este posibil ca anumite persoane să aibă anumite predispoziții dar înclinația / predispoziția nu duce obligatoriu la asumarea comportamentului ca atare. Persoana nu este determinată să adopte comportamentul la care este predispus.

Un argument folosit ca dovadă a condiționării genetice este studiul lui Simon Levay, un neurolog de la Salk Institute for Biological Studies care afirmă că dimensiunea hipotalamusului determină orientarea sexuală. Argumentul a fost preluat rapid de activiștii LGBT și folosit ca argument forte în favoarea condiționării genetice. Un alt cercetător însă, John Money de la John Hopkins University and Medical Center atrage atenția cu privire la observația în cauză spunând că în mod evident orientarea sexuală se află în creier. Întrebarea este când s-a dezvoltat acolo? În perioada prenatală, neonatală, în copilărie sau în adolescență? Asta nu putem ști.

Levay însuși atrage atenția cu privire la interpretarea eronată a rezultatelor sale „Eu nu am arătat că persoanele de orientare homosexuală ‘s-au născut așa’ și nici nu am găsit o cauză genetică pentru comportamentul homosexual. Aceasta este cea mai obișnuită greșeală pe care oamenii o fac atunci când îmi interpretează munca. Nu am localizat centrul homosexualității în creier.

Un alt studiu citat frecvent în favoarea condiționării genetice este cel al lui Michael Bailey de la Northwestern University și al lui Richard Pillard de la Boston University School of Medicine (el însuși homosexual) care au studiat genele perechilor de gemeni. Studiul lor a arătat că în cazul a jumătate dintre ei, unul era homosexual, iar celălalt nu. Lucrul acesta i-a determinat să susțină că există o astfel de determinare genetică. Ulterior, Michael Bailey a denunțat studiul când a aprofundat cercetarea pe perechile de gemeni. În urma acestei cercetări a descoperit o scădere de la 52% la 20% a ratei homosexualității în cazurile gemenilor.

Sunt invocate, de asemenea, în favoarea determinismului genetic studii despre sexualitatea animalelor care ar sprijini un comportament homosexual. Maimuțele Bonobo fiind un caz favorabil determinării genetice. De aici și până la găsirea unor conexiuni între comportamentul animal și cel uman nu mai este decât un pas. Problema cu acest tip de studiu este că el se concentrează pe cazuri excepționale, aceasta nefiind nicidecum norma în materie de comportament a respectivelor animale. Chiar și așa, știm faptul că animalele sunt ghidate de instincte, nu de raționament. Dacă ar fi să urmăm acest tip de argumentație, atunci trebuie să admitem și faptul că unele animale comit infanticid (își ucid progeniturile), canibalism (își devorează semenii), iar acest fapt nu ar trebui să ne alarmeze atunci când vedem aceste tip de comportamente la semenii noștri.

Este nerezonabil să atribuim oamenilor comportamentul atipic al animalelor. Grădina zoologică ar trebui să fie ultimul loc în care oamenii merg pentru sfaturi privitoare la moralitate și politici sociale cu privire la căsătorie și comportament sexual.

 

(va urma)

One thought on “Argumente care nu pot fi folosite în favoarea căsătoriilor între persoane de același sex: CONDIȚIONAREA GENETICĂ (1)

Lasă un răspuns