Ar trebui crestinii practicanti sa accepte vaccinurile?

Precizez de la bun început că abordarea de față nu este una care are greutatea unor argumente medicale sau a unei experiențe acumulate în domeniul sănătății. Am urmărit cu oarece interes argumentele pro și contra care au fost aruncate și de o parte și de alta cu interesul evident de a-l convinge pe oponent că o tabără deține adevărul suprem spre deosebire de cei care cred altfel. Este o abordare de tip personal care survolează asupra argumentelor pro și contra vaccinării. Discuția e lungă și presărată cu argumente de ordin moral, etic, medical, etc. În linii mari, putem împărți în două categorii majore argumentele.

Prima categorie face apel la argumentele de ordin medical care afirmă că în componența vaccinurilor intră substanțe periculoase precum aluminiul sau formaldehida, substanțe care sunt toxice în cantități mari pentru organism. Cercetătorii au arătat însă că aceste substanțe sunt prezente în corpul nostru în cantități mult mai mari decât cele conținute de dozele de vaccin care ni se inoculează în corp.

Cea de-a doua categorie de argumente este de natură morală. Sunt cazuri în care anumite vaccinuri sunt folosite celule prevalate de la embrioni avortați, iar acceptarea vaccinului ar însemna în mod automat încurajarea avortului. Argumentul este la fel de valid precum acuzația că transplantul unor organe provenite de la o persoană decedată în urma unei crime ar presupune automat încurajarea criminalității. Personal condamn avortul și îl consider o practică criminală prin care o persoană este deposedată fără drept de darul vieții. Moralitatea folosirii țesuturilor provenite din aceste situații este discutată în mod profesionist aici.

Ar trebui creștinii practicanți să accepte vacccinurile sau nu? Întrebarea nu este simplă și nici răspunsul nu poate fi totdeauna da sau totdeauna nu. Trăim într-o lume afectată mai mult decât ne-ar plăcea să recunoaștem de evenimentul istoric numit Cădere, iar umanitatea este și ea afectată de acest fapt. În ambele situații răspunsurile cer nuanțări în funcție de fiecare caz în parte.

Cert este că preocuparea pentru sănătatea publică a fost o temă majoră încă de pe vremea lui Moise. În Levitic și Deuteronom, două cărți ale Vechiului Testament sunt specificate o serie de legi și percepte care obligă izolarea individului afectat de diferite plăgi de restul comunității până la dispariția problemei medicale. Extrapolând aceste situații la zilele noastre putem afirma fără riscul de a greși că suntem la fel de responsabili de sănătatea comunității din care facem parte pe cât erau evreii în trecut.

 

 

_

Articolul de față este protejat de Legea drepturilor de autor.

Lasă un răspuns