Ceaiul din zilele noastre a ramas neschimbat de ceaiul descoperit de legendarul imparat chinez Shen-nung. Acesta a fost un conducator foarte educat, un om de stiinta creativ si iubitor de arta. Persoana circumspecta, era adeptul prevenirii imbolnarivirilor si a solicitat ca apa sa fie bauta dupa ce a fost fiarta. Intr-o zi de vara, in timp ce vizita una din provinciile sale, s-a oprit pentru ca slujitorii care il insoteau sa ii fiarba apa de baut. In acest timp, vantul frunze purtate de vant dintr-un tufis din apropiere au cazut in apa fierbinte si i-au dat o culoare maronie. Ca om de stiinta, Shen nung nu a rezistat tentatiei de a incerca noua licoare. Astfel a devenit un consumator devotat, ceaiul cucerind intreaga lume.
Ceaiul a fost transmis din China catre Japonia prin preotii Budisti Yeiseija care erau cunoscuti in japonia ca “parintii ceaiului”. In Europa a intrat prin Portugalia in 1560 si a devenit foarte popular. Iar in 1860 se mentioneaza prima incercare de ceai in care s-a pus si lapte. Faimosul ceai englezesc “ceaiul de la ora 5″, care este mai mult un mit decat realitate, si-a facut aparitia cand Anna, ducesa de Bedford, a inceput sa organizeze petreceri la care se servea ceai alaturi de sandvisuri si prajituri. Traditia ceaiului exista si in cultura ruseasca. In 1618, imparatul Aleksey a servit ceai la ambasada Chinei in Moscova. La inceput, ceaiul era o bautura foarte scumpa deoarece era adus de caravane din China dar la sfasitul secolului 18 casa regala din Rusia a creat o ceasca de dimensiuni mari din care serveau zilnic ceai. Acestia obisnuiau sa bea ceaiul tare, indulcit cu zahar, miere sau gem si, dupa Vodka, ceaiul esta a doua bautura nationala a rusilor.
In timpul primului targ international organizat de americani, a fost descoperit accidental ceaiul rece. De fapt, un antreprenor a dorit sa serveasca invitatii cu ceai dar caldura era asa de mare incat nimeni nu a fost interesat de oferta acestuia. Asa ca a adaugat gheata in ceaiul preparat si a aluat nastere binecunoscutul “ice tea”. Americanul Thomas Sullivan, multi ani mai tarziu, a conceput ideea ceaiului la plic. Astazi fiecare restaurant prefera ceaiul la plic pentru a evita frunzele de ceai ude raspandite in bucatarie.
